January 21, 2014

Marea Focareala


Pentru ca in sfarsit vine iarna (conform prognozei, de data asta pe bune) si pentru ca poate la fel ca mine, nu mai aveti rabdare sa iesiti la o focareala cu noul vostru echipament de tura, m-am gandit sa va povestesc ceva astfel incat sa nu va ia pe nepregatite. 

O sa incep cu un mic disclaimer, prin care va rog sa nu ma credeti pe cuvant, iar pentru informatii corecte, concrete si complete sa va adresati unui instructor autorizat, competent si recomandat, la fel cum am facut si eu la randul meu. 

Acest text se vrea sa fie mai degraba un raport al unui curs de schi de tura, si e menit sa starneasca curiozitatea si interesul in ceea ce priveste siguranta schiului in afara partiilor, unde riscul creste semnificativ (de la avalanse la pasaje expuse, frig si multe altele), dar unde placerea adusa de acest sport este mult mai mare. 

In cele trei zile de curs a fost multa informatie de procesat, suficient de multa sa ma tina treaz scriind pana dimineata (si probabil cateva alte zile dupa). Dar pentru ca mai sunt cateva ore pana joaca Simona Halep, am rabdare pentru niste notite si cateva poze. 

Am plecat la Balea pregatit cum stiam mai bine. In ultima vreme am investit mult in echipament si am simtit ca nu mi-a lipsit nimic. Si ce n-am avut, s-a regasit in echipamentul comun al grupului astfel incat lista a fost completa pentru activitatea planificata. Am luat cu mine splitboardul, coltarii, pioletul, casca, hamul, tzoalele de iarna, termosul, trusa de prim ajutor, kitul de reparatie, orteza, transmitatorul de avalansa, sonda, lopata, aparatul de fotografiat, telefonul si un prieten de nadejde echipat la fel de bine. Toate aranjate frumos intr-un rucsacel cu avalung, ca nu se stie niciodata (mai putin prietenul, el nu o mai incaput in rucsac, o trebuit sa se descurce singur).  
Prima realizare a fost greutatea rucsacului, mult mai mare fata de ceea ce eram obisnuit. Dar regulile sunt reguli, vrem sa schiem, nu sa stam acasa. Desigur, acum nu eram plecati sa "ne dam", ci sa invatam. Dar pentru ca nu poti sa inveti fara sa te dai, si nu poti sa te dai daca nu ai zapada, mare ne-a fost surpriza dupa ce schiasem deja prima "linie", mai jos de lac.



A urmat apoi o traversare in Doamnei, ocazie in care am repetat kick turn-urile. Dupa inca o coborare (de unde domnule atata zapada?) ne-am jucat de-a v-ati ascunselea rucsacii in zapada, simuland un scenariu de victime multiple. 


A urmat binemeritata bere la cabana, ca sa ne cunoastem mai bine. Ziua doi a inceput cu coborarea unui valcel pe care il "ginisem" inca din vara anului trecut: (in dreapta pozei)


Mai tarziu am aflat ca se numeste "scocul prostului" si ca are inclinatie de 40 grade. Aici am gasit doi metri de zapada, numa buna de profilat:


S-a sapat mult, s-a sapat greu. Sondarea a relevat 4 straturi distincte, pe cand in profil s-au identificat 6. Adica, sa nu spun prostii, citez:


"... Valea Balii - cota 1800m, expunere NV, strat zapada aprox. 2 m (acumulare de vant / scurgeri de pe versant): s-au observat in total 6 straturi zapada, cu structuri diferite (1 zapada proaspata granulata, 2-3-5 zapada cupa cu densitati si duritate variabile, 4-6 zapada veche granulata cu slaba coeziune), intre straturile 2-3 si 3-4 exista crusta de gheata..." - ( https://www.facebook.com/pages/Avalanse-in-Carpati/328204817199908 )


Intr-un final, dupa marea tzopaiala, unul din straturi a cedat datorita supraincarcarii, rezultand fractura din imagine:


Restul zilei l-am petrecut rapeland pe schiuri dintr-o asigurare foarte interesanta, si apoi i-am dat la deal pe foci, cu tranzitie la coltari pe scoc.


Seara am stat la Salvamont la recapitulare, o scurta prezentare teoretica si niste exemple despre cat de periculoase pot fi avalansele. In sala de alaturi, un grup mai mare asista la un curs de prim ajutor, curs la care am fost si noi anul trecut.

A treia zi ne-a rezervat surpriza de a incepe direct cu urcatul pe un culoar, insotiti de un patruped echipat cu coltari in patru puncte:



Iar la final am primit un mare bonus, catarare pe gheata: :D



Toate peste toate, au fost trei zile foarte educative. Am cunoscut super oameni, am avut super profesori, am avut parte chiar si de zapada.

A da, si HAI SIMONA!

referinte utile:

foto Adi Valean si Vlad Postelnicescu

November 18, 2013